Trecutul (in)vizibil: primele așezări din Epoca Fierului în regiunea Novi Pazar, Serbia

Abstract

In contrast to the solidly grounded knowledge on the mortuary practices of the First Iron Age populations in the region of Novi Pazar, south-western Serbia, our picture about their everyday life, settlement strategies, economy and connectivity is restricted to the partially excavated settlement sites, the portable material from which is mostly unexplored. All registered First Iron Age settlement sites can be defined as hillforts of modest size. The only exception is the shelter in the Smoluća cave. The settlements were built in positions with restricted accessibility, above river courses or in the vicinity of important trade routes or crossroads. The hillforts are additionally protected by drystone walls. They can be culturally connected to the Glasinac cultural milieu. Architectural remains point to above-ground objects inside fortified space. In the case of Gradina Ras in Pazarište, some objects, e.g. pits with remains of daub and carbonized grains, are indicative of existence of dwellings from later prehistory. Moreover, prehistoric settlement activities are confirmed in the fortified suburbia of Ras. Based on these facts, it can be assumed that at least some of the hillforts also had their suburban zones of occupation.

Spre deosebire de cunoștințele solid fundamentate despre practicile funerare ale populațiilor din Prima Epocă a Fierului din regiunea Novi Pazar, în sud-vestul Serbiei, imaginea noastră despre viața de zi cu zi, strategii de locuire, economia și conectivitatea acestora se limitează la siturile cu așezări parțial excavate, al căror material mobil este în mare parte neexplorat. Toate siturile de așezări din Prima Epocă a Fierului înregistrate pot fi definite ca fiind fortificații de dimensiuni modeste. Singura excepție este adăpostul din peștera Smoluća. Așezările au fost stabilite în poziții cu accesibilitate redusă, deasupra cursurilor râurilor sau în apropierea unor rute comerciale importante sau a unor răscruci de drumuri. Fortărețele sunt protejate, în plus, de ziduri de piatră fără mortar. Ele pot fi conectate din punct de vedere cultural la mediul cultural Glasinac. Vestigiile arhitecturale indică obiectivele supraterane aflate în interiorul zonei fortificate. În cazul Gradina Ras din Pazarište, unele complexe, de exemplu, gropi cu resturi de lipitură arsă și semințe carbonizate, indică existența unor locuințe din preistoria târzie. Mai mult, activitățile preistorice din așezări sunt confirmate în suburbia fortificată de la Ras. Pe baza acestor fapte, se poate presupune că cel puțin unele dintre fortificațiile de deal au avut și ele zonele lor periurbane ocupate.